O zi de iarnă la bunici (Poveste AI)
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Era o zi friguroasă, dar frumoasă, la bunici. Afară era rece, iar zăpada albă acoperea satul. Cerul era negru, de parcă înghețul îl făcuse să stea nemișcat. Ana și fratele ei, Luca, priveau pe fereastră fulgii mari și pufoși și așteptau nerăbdători să iasă la joacă.
— Hai mai repede! spuse Ana fericită. Vreau să ieșim afară!
— Vin și eu imediat! răspunse Luca zâmbind.
În bucătărie, bunicul stătea lângă sobă.
— Eu rămân aici, să mă încălzesc, spuse el. Beau un pahar de vin fiert, că e tare frig afară.
Copiii au ieșit în curte. Luca era mai mare, iar Ana mai mică, dar amândoi erau la fel de veseli.
Au alergat pe drum, când repede, când mai încet, râzând și strigând. La marginea satului au ajuns la un lac înghețat. Gheața strălucea în lumină.
— Ce lac frumos! spuse Ana.
După o vreme, s-au întors și au intrat în casă epuizați. În timp ce Ana își ajuta bunica, a observat pe masă o sticluță mică pe care nu o mai văzuse.
— Bunico, ce este asta?
— Este un lac pentru lemn, ne ajută să facem mobila să lucească frumos, răspunse bunica.
Copiii au continuat joaca prin casă si ziua a trecut repede.
— A fost o zi frumoasă, minunată, veselă! spuse Ana.
— Da, o zi splendidă! răspunse Luca.
Seara, obosiți dar bucuroși, s-au culcat, iar ziua rece de iarnă a rămas o amintire caldă în sufletele lor.
Dar, chiar înainte ca somnul să-i cuprindă de tot, Ana a auzit un foșnet ciudat venind dinspre dulapul vechi, proaspăt dat cu lacul cel lucios. O lumină palidă a început să pâlpâie prin crăpătura ușii, iar pe perete s-a proiectat o umbră care nu semăna cu nimic cunoscut. S-a ridicat într-un cot, l-a înghiontit pe Luca și a șoptit: „Ai văzut și tu asta?”
*Povestirea și imaginea au fost generate folosind aplicația Gemini disponibilă la: https://gemini.google.com/app.
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații

Comentarii
Trimiteți un comentariu